Principiile dreptului medical

Principiile dreptului medical – extras din articolul publicat în Revista Dreptul nr. 1/2022

     Principiile dreptului medical guvernează maniera în care va acționa furnizorul de servicii medicale, dispozitive și produse farmaceutice, medicul și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, față de pacient. În aceeași măsură, nerespectarea acestor principii de către profesioniștii domeniului medical va crea premisele răspunderii medicale (…). Acestea reprezintă temelia noii ramuri de drept, în curs de formare și conturare – dreptul medical, care trebuie să stea la căpătâiul medicului și al juristului. Cercetările întreprinse au relevat că dreptul medical este încă la început de drum. Prezentul studiu își propune să deschidă analiza dreptului medical prin cercetarea elementelor de bază ale acestuia, de la care trebuie să pornească cercetarea aprofundată a materiei.

     (…) Sistemul de sănătate publică nu este centrat în jurul intereselor pacientului, destinatarul final al „asistenței de sănătate publică”, prin raportare la care ar trebui gândite și reevaluate așa-zisele principii legale. Principiile cuprinse în etica medicală, care sunt coordonate în jurul interesului superior al pacientului, redate mai sus, nu se regăsesc printre principiile legale, așa cum arătam în cele ce preced. În schimb, legiuitorul român a înțeles să reglementeze, la nivelul orânduirii principiale, cerințele privind organizarea administrativă a sistemului sanitar, pentru anumite situații particulare – situația unităților administrativ-teritoriale cu minorități naționale și situațiile de forță majoră. Haosul legislativ nu poate să determine decât un haos organizatoric, de unde decurge un sistem sanitar care funcționează din inerție. Tot astfel, aceste disfuncții declanșează un sistem inadecvat, care nu este ghidat de principii legale eficiente, care să coordoneze activitatea medicală și traiectoria instanței de judecată, cu prilejul analizării unui caz de malpraxis. Regulile redate în cuprinsul art. 7  din Legea nr. 95/2006, cu puține excepții, nu pot coordona activitatea sistemului sanitar, iar modul de redactare și conținutul acestora trebuie reformat, în mod imperios, în măsura în care se urmărește realizarea dezideratului unui sistem sanitar coerent și adecvat.  Dispozițiile legale ar trebui să fie susceptibile să sugereze instanței, destinate să le aplice, care sunt așteptările rezonabile ale pacientului de la „asistența de sănătate publică”. Or, norma analizată este lipsită de orice sugestivitate, de unde decurge veritabila imposibilitate a instanțelor și dificultatea semnificativă a acestora în gestionarea cauzelor, care au ca obiect raportul juridic de drept medical, ce decurge din prevederile Legii nr. 95/2006. Modul de redare al principiilor relevate încurajează abuzurile, iresponsabilitatea și dezordinea, care se materializează, în cele din urmă, în numărul ridicat al cazurilor de malpraxis medical. (…)”

      Întregul articol poate fi lecturat în Revista Dreptul nr. 1/2022 sau în cadrul modulului www.sintact.ro, pachet care include acces la revistele de specialitate.

Share: