În profesia mea excelența nu va putea fi atinsă niciodată, decât dacă este fundamentată de dorința asiduă și cotidiană de a face bine” | Mihaela Chiș, avocat.
Mihaela Chiș este avocat coordonator în cadrul cabinetului cu același nume. După absolvirea Facultății de Drept din cadrul Universității „Babeș Bolyai”, experiența profesională a fost canalizată în jurul dreptului civil, dar mai ales, a contractelor civile și comerciale, unde au fost înregistrate succese importante.
Această experiență în materie, a facilitat trecerea înspre contractele medicale și domeniul dreptului medical, prin reprezentarea, cu succes, a personalului medical și a pacienților, dar nu înainte de aprofundarea unor cunoștințe teoretice din cadrul studiilor universitare de masterat „Malpraxisul în practica medicală”, din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”.
În plus, reprezentarea companiilor naționale sau străine, respectiv a autorităților publice locale au adus extinderea ariei de expertiză a acesteia, în domeniul dreptului afacerilor, societăților comerciale, a dreptului muncii și a dreptului administrativ.
În cadrul acestui interviu Mihaela ne-a vorbit despre ce a determinat-o să aleagă această profesie, mentorii care au ghidat-o pe parcursul carierei, dar și despre carențele și îmbunătățirile din domeniul juridic.
Ce te-a determinat să alegi această profesie?
Alegerea profesiei de avocat, în ceea ce mă privește, are o poveste foarte veche, de când aveam doar 9 (nouă) ani și eram în clasa a II a. În acea vreme, când mă întorceam acasă, de la meditațiile de limba franceză, se difuza pe Pro TV o emisiune, de tip reality show, care înfățișa procese simulate. Acestea erau prezentate, în detaliu, cu probe (martori), judecător și avocați pledanți. Îmi amintesc și acum povestea unui divorț, în care era disputat pianul soției, de către fostul soț, care avea o relație cu fiica vitregă. Aceste procese simulate mi-au format ideea asupra acestei profesii și au constituit temelia alegerii acesteia.
În acest context mi-a fost înfățișată roba, de care m-am îndrăgostit, iremediabil. Îmi plăcea enorm de mult aerul imperial, pe care îl sugera aceasta. În aceeași măsură, tatăl meu m-a încurajat, încă de pe atunci, să urmez o profesie în domeniul juridic. Așa s-a format alegerea vocațională, iar, mai apoi, alegerile educaționale, au fost determinate strict de pregătirea necesară, din domeniul juridic. Am urmat o școală generală, cu profil științe sociale, și un liceu umanist. Îmi amintesc că alegerea profesională, era pusă la îndoială, deseori, de către profesori sau colegi, în liceu, fără să influențeze decizia adoptată.
Au existat momente în care ai vrut să schimbi domeniul sau să renunți?
Nu am avut în vedere, niciodată, schimbarea domeniului juridic, cu alte domenii, deși admiterea în Barou a presupus examene dificile. În perioada în care am promovat examenul au fost admiși, inițial, doar, aproximativ, 70 de candidați, dintre cei 2.000 de candidați înscriși. A fost anul în care au fost admiși cei mai puțini candidați. Studiul pentru asemenea examene este asiduu, iar un program de 8 (opt) ore pentru studiu, părea, mereu, insuficient. Nici atunci nu m-am gândit la reprofilarea înspre alte domenii.
Canalizarea întregului efort, în vederea edificării unei cariere juridice, de la o vârstă fragedă, a exclus orice gând de abandonare a domeniul juridic. M-am gândit, în schimb, în primii ani după admiterea în Barou, la cariera de magistrat. Aceste gânduri au fost favorizate de aparența unui program mai lejer și a unei încărcături profesionale mai reduse. Acest moment de cotitură m-a determinat, să realizez că îmi este menită profesia aleasă, care se potrivește, cel mai bine, profilului meu.
Din acel moment, mă conving, în fiecare zi, că am făcut cea mai bună alegere profesională și mă simt, mereu, norocoasă. Îmi iubesc profesia, care, în concepția mea, reclamă calități umane extraordinare, înainte de deprinderi profesionale desăvârșite, iar excelența nu va putea fi atinsă niciodată, decât dacă este fundamentată de dorința asiduă și cotidiană de a face bine. Aceste aptitudini vor determina, mereu, diferența dintre mediocritate și excelență, fără a fi întâlnit vreodată buni profesioniști, care să fie lipsiți de această caracteristică. Profesiile juridice și, implicit, profesia de avocat este despre a face bine. Dacă am pierdut această abilitate, am pierdut orice șansă de a fi bun(i) profesionist(ști).
