Necesitatea simplificării răspunderii medicale, dar mai ales nevoia de aplicare în practică a instituției a determinat desprinderea unor forme de răspundere medicală, grupate sub denumirea de răspundere obiectivă. Totuși, răspunderea pentru cunoștințe medicale insuficiente a fost abordată într-o manieră impracticabilă. Aceasta este cea mai frecventă formă de răspundere medicală. Așadar, prezentul studiu își propune enunțarea unui sistem coerent al răspunderii medicale, prin evocarea tuturor formelor acesteia. Originalitatea studiului este denunțată de evocarea formelor răspunderii medicale imputabile personalului medical, dar în aceeași măsură, instituțiilor medicale, în solidar. Studiul de față evidențiază toate configurațiile pe care le poate îmbrăca responsabilitatea medicală, cu abordarea prioritară a expresiilor responsabilității personalului medical, în solidar, cu unitatea medicală.
Cel mai important, s-a urmărit dezvoltarea condițiilor de aplicare ale uneia dintre cele mai frecvente forme de responsabilitate medicală – răspunderea pentru cunoștințe medicale insuficiente. S-au conturat criteriile pentru aplicarea acestei forme de răspundere în practică, ceea ce marchează originalitatea studiului. A fost evidențiată maniera în care se impune abordarea și aplicarea Ghidurilor de practică medicală, precum și soluțiile incidente în lipsa acestor criterii de practică medicală corectă. Studiul analizează una dintre varietățile de răspundere medicală, incidentă în cazul COVID-19, reprezentat de răspunderea pentru cunoștințe medicale insuficiente. De asemenea, sunt redate particularitățile răspunderii medicale regăsite în cazurile confirmate COVID-19. Nu în ultimul rând, este dezbătută (ne)conformitatea serviciului medical prestat în cazul pacienților confirmați COVID-19.
