Răspunderea medicală este reflexia nerespectării obligației de asigurare a calității și a siguranței îngrijirilor medicale acordate pacienților, dacă sunt îndeplinite mai multe condiții impuse de lege.
Medicul trebuie să îndeplinească o serie de obligații, regăsite în cuprinsul Legii nr. 95/2006. Acestea sunt: (1) obligația de informare a pacientului, (2) obligația de păstrare a secretului profesional, (3) respectarea standardelor profesionale, (4) acordarea de îngrijiri medicale cu respectarea diligențelor în materie etc.. Nerespectarea acestor obligații se circumscrie faptei ilicite, unul dintre elementele răspunderii medicale.
Răspunderea medicului va fi angajată în solidar cu răspunderea unității sanitare, în cazul anumitor forme de răspundere, când medicul nu își îndeplinește obligațiile impuse în sarcina acestuia.
Tipurile răspunderii medicale
Răspunderea medicală cunoaște 3 tipuri: (1) răspundere medicală penală; (2) răspundere medicală disciplinară și (3) răspundere medicală civilă. Fiecare formă de răspundere are propriile sale caracteristici care pot consta în termenele de prescripție diferite, natura sancțiunilor aplicate, durata procesului și late asemenea particularități. Totodată, cele 3 tipuri de răspundere pot coexista simultan, astfel că medicului îi poate fi angajată concomitent răspunderea penală cu cea disciplinară și cu cea civilă.
Răspunderea penală
Răspunderea penală este cea mai uzitată formă de răspundere din domeniul dreptului medical. Acest fapt se datorează costurilor reduse și nivelului redus de control al terminologiei medicale terminologiei medicale care este mult mai redusă și face ca litigiile din penal să fie preferate de către părțile procesului. În acest caz, trebuie să fie îndeplinite condițiile de tipicitate ale anumitor tipuri de infracțiuni, cum ar fi ucidere din culpă, vătămare corporală sau alte infracțiuni aflate în legătură cu activitatea medicală prestată.
Termenul de prescripție în cazul acestor infracțiuni, pentru tragerea la răspundere penală diferă, în funcție de infracțiune săvârșită. De exemplu, în cazul uciderii din culpă în cadrul exercitării profesiei de medic, termenul de prescripție este de 8 ani, care se calculează de la data săvârșirii faptei prejudiciabile. Sancțiunile aplicabile în cazul angajării acestei răspunderi pot fi: pedepse privative de libertate, amenzi penale, confiscarea bunurilor și altele.
Răspunderea disciplinară
Răspunderea medicală disciplinară este frecvent întâlnită în practică și este legată cu modul de exercitare a atribuțiilor la locul de muncă. În acest caz, faptele săvârșite trebuie să îndeplinească cerințele abaterilor disciplinare, care pot consta în comportament inadecvat, relație necorespunzătoare cu clienții/ colegii/ pacienții sau alte asemenea. Termenul de prescripție pentru acest tip de răspundere este de 6 luni, care se calculează de la data săvârșirii faptei. Printre sancțiunile care pot fi aplicate se numără retrogradarea, mustrarea, interzicerea exercitării profesiei temporar.
Răspunderea civilă
Comparativ cu răspunderea medicală penală sau disciplinară, răspunderea civilă are rol compensatoriu, adică pacientul prejudiciat sau rudele acestuia sunt despăgubiți pentru daunele produse prin conduita defectuoasă adoptată de către medic sau de către unitatea medicală. Răspunderea civilă (compensatorie) cunoaște un termen de prescripție de 3 ani. Angajarea acestei răspunderi naște o obligație de plată a unor sume de bani, cu titlu de daune morale sau materiale, care sunt suportate, în principiu, de către societatea de asigurări cu care medicul a contractat.
Concluzii
Tipurile răspundere medicală prezintă avantajele și dezavantajele, în funcție de scopul urmărit de către pacient sau de către rudele acestuia. Răspunderea penală se axează pe aplicarea unor sancțiuni cu rol coercitiv și este întinsă pe durate mai îndelungate de timp. Răspunderea disciplinară nu generează nicio obligație de plată din partea medicului sau a unități sanitare. Răspunderea civilă are rol indemnizator și generează obligații de plată în favoarea pacientului din partea persoanelor responsabile. Astfel că, răspunderea civilă oferă beneficii directe în favoarea persoanei vătămate, chiar dacă nu este la fel de populară precum răspunderea penală.
