Interviu oferit publicației „Romanian Legal Awards” de către Mihaela Chiș, Avocat Fondator „Mihaela Chiș & Asociații”
„Mi-aș dori ca fiecare tânăr să găsească harul cu care este înzestrat, să îl șlefuiască și să muncească pentru a-l valorifica. Să se lase inspirați și coordonați de modele mărețe, de maeștrii iluștri, dar să nu uite că drumul este al lor și că ei trebuie să aleagă cum vor păși pe acesta sau cum vor înfrunta piedicile.”
Reprezentați una dintre cele mai tinere societăți de avocatură din inima Clujului și v-ați luat un angajament de admirat, și anume cel de a reprezenta exclusiv Dreptul Medical. Dorim ca preț de câteva rânduri să ne întoarcem în timp, la momentul în care pasiunea pentru avocatură s-a transformat într-o decizie care vă definește viața profesională.
Într-adevăr, succesul trainic în avocatură se atinge, deseori, la vârsta maturității, după 40 de ani, și sunt tot mai aproape de acest moment, ceea ce face foarte interesantă această întoarcere în timp. Am plecat din Gherla, județul Cluj, cu visul de a face avocatură de performanță. Știam că nu este menirea mea să mă dedic divorțurilor, care reprezentau specialitatea predominantă, fără să subestimez importanța acesteia. Visam să ajung în vârful piramidei profesionale, însă realitatea mi-a depășit visul. Privind înapoi, totul a fost foarte firesc și natural. Am muncit foarte mult, dintotdeauna, și asta mi s-a părut normal să fac. M-am adaptat realității, am analizat viitorul, oamenii care mi-au ieșit în cale, și am luat decizii în funcție de preconizările formulate. Am fost trup și suflet pentru client, cu speranța de a aduce dreptatea în loc de frunte. Poate că a fost o concepție subiectivă, însă a fost un bun imbold și un factor motivant important.
„În profesia mea, excelența nu va putea fi atinsă niciodată, decât dacă este fundamentată de dorința asiduă și cotidiană de a face bine” – aceste cuvinte vă aparțin și v-au fost crez în decursul carierei. Care au fost momentele în care a trebuit să vă așezați în fața balanței și să îi analizați talerele, astfel încât binele să câștige, fără compromisuri.
Au fost multe momente de acest tip. Au fost litigii în care știam că un compromis este mai ușor decât o acțiune de ripostă, care putea lumina calea dreptății. Știam că deciziile și urmările sunt grele, că pot exista inclusiv repercusiuni personale, însă nu mi-a fost frică niciodată și am urmat dorința de a scoate adevărul la lumină. Îmi amintesc de un litigiu de la începutul carierei, unde simțeam anumite influențe. A fost greu să accept, însă realitatea bate imaginația, tot timpul. Dosarul avea nevoie de o măsură drastică, care trebuia să ridice opinia publică în picioare și care mă putea expune chiar personal. Nu am ezitat. Știam că era nevoie inclusiv de o schimbare a sistemului judiciar. Rezultatele mi-au confirmat decizia, iar astăzi mă bucur de schimbările favorabile semnificative din sistem. În pofida deficiențelor de personal, actul de justiție este mult îmbunătățit. Situația nu a fost izolată, iar realitatea cere decizii inconfortabile, din care pot decurge expuneri personale sau care pot crea disconfort, însă acestea influențează calitatea viitorului.
Chiar dacă anul 2006 a fost cel care a introdus cu adevărat dreptul medical în România, considerăm în continuare că încă sunt traversate anumite orânduiri către perfecționare prin reperarea anumitor inadvertențe existene în practica medicală actuală. Ce gând al dumneavoastră a preîntâmpinat decizia de a vă înscrie la un doctorat pe această specializare? Să fie lacunele și dorința de a oferi mai mult sistemului medical din România?
Într-adevăr, anul 2006 este cel al adoptării Legii sănătății nr. 95/2006 și al introducerii dreptului medical. Din păcate, acest act normativ este foarte tehnic, ceea ce a determinat o insuficientă asimilare în practică a normei.
Îmi amintesc perfect momentul deciziei de a urma studiile doctorale. Era 11 iunie 2020 și eram în fața unui spital alături de domnul prof. Romeo Chira, într-un moment dificil, când i-am comunicat că disfuncțiile din sistemul sanitar mă determină să urmez școala doctorală. Știam că este necesară o schimbare, pentru realizarea căreia nu întrevedeam nicio disponibilitate. Acum, după experiența acumulată, am înțeles rațiunile indisponibilității, influențate de complexitatea problemei și a dificultăților care pot fi generate de dreptul medical sau de răspunderea civilă medicală.
Această dorință de a veni în sprijinul sistemului medical, sub aspect juridic, a existat încă de la început, iar acum, pe măsura dificultăților întâmpinate, este mai puternică și mai prezentă. Sacrificiile, lăsate în urmă, pentru a aduce bunăstarea, calitatea și siguranța sistemului medical au fost numeroase.
Vezi tot articolul AICI.
