- Noțiune
Noțiunea de „malpraxis” este tot mai frecvent folosită și adună tot mai mult interes. Ea nu este incidentă doar în domeniul științei medicale. Domeniul juridic se poate confrunta, în aceeași măsură, cu un act de malpraxis judiciar. Malpraxisul, definit ca o practică greșită, evocă încălcarea unei dispoziții legale sau a unei practici statornicite între părți, dar și depășirea limitelor unor drepturi ale unor persoane fizice/juridice, autorităților sau instanțelor, cu consecința încălcării drepturilor altor autorități sau persoane fizice/juridice.
În contextul zvonurilor din spațiul public, trebuie lămurit dacă Curtea Constituțională a României a săvârșit un act de malpraxis „instituțional”. Trebuie lămurit dacă Curtea Constituțională a României (CCR) avea competența de a dispune renumărarea tuturor voturilor sau dacă această măsură trebuia dispusă de către Biroului Electoral Central (BEC). Răspunsul oferă argumente nuanțate, care lasă loc unor spații de manevră.
2. Competența Constituții Constituționale a României
Curtea Constituțională a României deține prerogativa generală de a „veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României”, conform art. 146 lit. f) din Constituție și art. 37 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În temeiul aceste dispoziții legale, CCR are aptitudinea de a solicita Biroului Electoral Central să ia măsuri pentru renumărarea tuturor voturilor, fără a-și încălca competența și fără a interveni în atribuțiile Biroului Electoral Central. Instanța constituțională are atribuții de control asupra alegerilor președințiale.
În urma administrării dovezilor și a obținerii informațiilor solicitate de la BEC (în cazul de față după parcurgerea procedurii prealabile de renumărare a voturilor), cererea formulată poate fi socotită dovedită și se poate dispune anularea alegerilor. Dacă cererea nu este dovedită, se dispune respingerea acesteia. Prin urmare, procedura de renumărare a voturilor (care stă sub semnul discuției) este doar o etapă în cadrul soluționării cererii de anulare a alegerilor. Așadar, soluția va fi pronunțată după renumărarea voturilor.
3. Problematica renumărării voturilor
Curtea Constituțională este îndreptățită să verifice dacă a fost respectată procedura de alegere a Președintelui și poate dispune efectuarea unor cercetări, prin solicitarea de la autoritățile publice a unor informații sau date, conform art. 76 din Legea nr. 47/1992. Renumărarea voturilor a fost dispusă de către Curtea Constituțională a României, ca măsură premergătoare în soluționarea cererii de anulare a alegerilor. În principiu, Curtea Constituțională era datoare să solicite BEC să ia măsurile necesare, în limita competențelor acesteia, pentru a-i furniza date sau informații cu privire la modul de desfășurare a alegerilor.
Curtea Constituțională nu putea să stabilească măsurile concrete care trebuie adoptate de către Biroului Electoral Central (BEC), cum ar fi renumărarea tuturor voturilor. Instanța constituțională trebuia să solicite BEC să ia măsuri concrete, pentru a stabili dacă au fost săvârșite erori, în limita competențelor acestei autorități stabilite de art. 17 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 370/2004. Acesta avea dreptul de a stabili măsurile concrete care trebuiau urmate pentru determinarea erorilor, măsuri care urmau să fie transmise Curții Constituționale. BEC putea dispune refacerea centralizării voturilor și refacerea rezultatului alegerilor, conform atribuțiilor acestuia.
Procedura de renumărare a voturilor nu putea fi dispusă de Curtea Constituțională, ci doar de către Biroul Electoral Central; acesta trebuia să aleagă procedura concretă de urmat, pentru determinarea erorilor în procesul electoral. Așadar, CCR nu putea dispune măsura concretă care trebuia urmată de către BEC. Măsura renumărării voturilor nu este la adăpost de erori, față de lipsa garanțiilor de transparență și corectitudine a procesului de renumărare a voturilor.
4. Concluzii
Intriga publică a fost reprezentată de posibilitatea schimbării ordinii din turul al doilea al alegerilor, care nu este viabilă și nici îngăduită de lege. În ipoteza în care se va constata că procesul de vot și de validare a acestuia a avut loc prin fraudă se va dispune anularea alegerilor și repetarea turului de scrutin după 2 (două) săptămâni de la dispunerea măsurii, conform art. 52 din Legea nr. 370/2004. Prin urmare, rezultatul renumărării voturilor nu poate conduce, în mod direct, la participarea altor candidați în al doilea tur de scrutin, fără organizarea unor noi alegeri.
De asemenea, nu orice timp de fraudă poate conduce la anularea alegerilor. Curtea Constituțională a României poate dispune anularea alegerilor doar atunci când, în urma verificărilor efectuate, constată că ordinea candidaților care pot participa în al doilea tur de scrutin este diferit sau atunci când mandatul de președinte ar fi câștigat, după al doilea tur de scrutin, de către alt candidat. Spre exemplu, Curtea Constituțională nu poate dispune anularea alegerilor atunci când un candidat, care nu ar avea posibilitatea să participe la al doilea tur de scrutin, ar urca pe altă poziție.
Măsura dispusă de Curtea Constituțională a interferat cu dreptul Biroului Electoral Central de a determina măsurile concrete care trebuiau adoptate, pentru a determina dacă au fost comise erori în procedura de centralizare a voturilor sau a rezultatului alegerilor. Rezultatul acestor măsuri concrete, adoptate de către BEC trebuiau comunicate CCR. Aceasta avea dreptul doar de a solicita informații și de obliga autoritățile să ia măsuri, fără să poată determina măsurile concrete, care puteau fi dispuse de către BEC.
Totuși, aceste măsuri sunt un indicator al faptul că CCR încearcă să își valorifice, pe deplin, competența generală, reglementată de art. 146 lit. f) din Constituția României și să reformeze sistemul de control al alegerilor electorale. Revolta poate proveni din amploarea acestei reforme, deoarece istoria a dovedit că societatea acceptă doar reforme mici.
