Personalul medical prestează un serviciu de utilitate publică, dedicat pacientului. În aceste condiții, este normal să beneficieze de aceleași condiții de muncă, de care beneficiază ceilalți prestatori ai serviciilor de utilitate publică. Limitele prestării acestui serviciu public trebuie să fie stabilite de lege. Astfel, încălcarea atribuțiilor de serviciu, de către personalul medical, ar trebui să întrunească condițiile de tipicitate ale unei infracțiuni, doar dacă se încalcă o dispoziție dintr- un act normativ cu putere de lege, cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu.
În cazul funcționarilor publici, Curtea Constituțională a adoptat această optică prin Decizia nr. 518/2017, pronunțată de Curtea Constituțională, cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 298 C. pen. și prin Decizia nr. 458/2017, pronunțată de Curtea Constituțională, cu privire la neconstituționalitate a art. 297 C. pen. Aceste aspecte urmează să fie clarificate prin sesizarea Curții Constituționale de către Curtea de Apel Oradea, la solicitarea SCA Chiș Mihaela și Asociații, cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 192 alin. (2) teza I C. pen., cu privire la sintagma „măsuri(lor) de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii”. În cazul admiterii acestei exceptii de neconstituționalitate, s-ar restrânge sfera plângerilor penale, formulate în mod abuziv.
Personalul medical ar fi sancționat penal, dacă încalcă o dispoziție legală prevăzută într-un act normativ cu putere de lege. Astfel, România s-ar alinia practicilor din Anglia și Franța cu privire la modul stabilire a răspunderii penale în materie medicală, care reprezintă sisteme de referință în materie.
Soluția a fost obținută prin participarea av. Mihaela Chiș, av. Oana Cocan și av. Ionuț Cocan.
